2 definiții pentru compluviu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLUVIU s.n. Deschizătură în mijlocul acoperișului la casele romane, prin care cădea în impluvium apa de ploaie. [Pron. -viu, pl. -ii, -viuri. / < lat., fr. compluvium].
COMPLUVIU s. n. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie. (< lat., fr. compluvium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: compluviu
compluviu1 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
compluviu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N49) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
compluviu, compluvii / compluviu, compluviurisubstantiv neutru
- 1. Deschizătură în mijlocul acoperișului la casele romane, prin care cădea în impluvium apa de ploaie. DN
etimologie:
- compluvium DN