4 definiții pentru condrățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
condrățel sm [At: ISPIRESCU, L. 398 / Pl: ~ei / E: ns cf condran] 1 (Ent; reg) 1 Păduche (Pediculus). 2 (Pre) Lindină.
condrățél n., pl. eĭ (d. condrat adică „chiriaș cu contract”). Munt. Iron. Păduche (saŭ și purice).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condrăței m. pl. nume dat insectelor parazite (păduchi, pureci): se găsesc condrăței în capul lor ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
condrățel, condrăței, s.m. (reg.) păduche; lindină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: condrățel
condrățel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)