cornaci, ~ace [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn¹ + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne¹ (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.

CORNACI¹ s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.

cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap¹] (Rar; d. cai) A merge la trap¹ (5).

*CASTANĂ (pl. -ne) sf. 1 🌿 Fructul castanului ¶ 2 🌿 CASTANE-DE-BALTĂ sau CASTANE-DE-LAC = CORNACI ¶ 3 🐒 Mică crescătură rotundă și cornoasă ce există la fie-care din picioarele calului (🖼 951).

cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.

cornaci² s. m., pl. cornaci

cornaci² s. m., pl. cornaci

cornaci s. m., pl. cornaci

TRAPA L., CORNACI, TRAPA, fam. Trapaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, pînă în Europa centrala de E, spre nord pînă în Olanda, Danemarca și Suedia, în Asia, Africa Centrală, 3 specii, erbacee, acvatice, anuale, plutitoare, cu frunze dentate care, formează o rozetă plutitoare, cu pețiolii lungi adesea umflați la mijloc și frunze liniare, submerse. Flori hermafrodite pe tip 4 (tub floral în formă de pahar învelind ovarul, 4 sepale persistente care se transformă în, spini, 4 petale albe, invers-ovate, ovar cu 2 loji cu un ovul regresat), în axa frunzei. Fruct cu o singură sămînță.

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, colțan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

CORNACI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, coltan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).

cornáci, s.m., pl. (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000). – Din corn + suf. -aci (DEX, MDA).

cornaci, s.m., pl. – (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din corn (lat. cornus) + suf. -aci (DEX, MDA).