opțiuni
  • info

10 definiții pentru cotutore

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTUTORE, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

COTUTORE, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

cotutore sm [At: / V: (înv) ~or / Pl: ~i / E: fr cotuteur] Persoană abilitată de o autoritate juridică să exercite o tutelă împreună cu altă persoană.

COTUTORE, -OARE s.m. și f. Cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. [Cf. fr. cotuteur].

COTUTORE, -OARE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr. cotuteur)

cotutor sm vz cotutore

COTUTOR, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană, cu drepturi și obligații egale.

COTUTOR, -OARE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – După fr. cotuteur.[1]

  1. Forma de masculin este nerecomandată; vezi cotutore. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotutore s. m., art. cotutorele; pl. cotutori

cotutore s. m., pl. cotutori

cotutore s. m., pl. cotutori

Intrare: cotutore
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotutore
  • cotutorele
plural
  • cotutori
  • cotutorii
genitiv-dativ singular
  • cotutore
  • cotutorelui
plural
  • cotutori
  • cotutorilor
vocativ singular
  • cotutore
plural
  • cotutorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotutor
  • cotutorul
  • cotutoru‑
plural
  • cotutori
  • cotutorii
genitiv-dativ singular
  • cotutor
  • cotutorului
plural
  • cotutori
  • cotutorilor
vocativ singular
  • cotutorule
  • cotutore
plural
  • cotutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotutore, cotutorisubstantiv masculin
cotutoare, cotutoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.