covaci sm [At: LEX. MARS. 204 / V: căoa-, căua~, coa~ / Pl: ~ / E: mg kovács] (Trs) Fierar.

COVACI, covaci, s. m. (Regional) Fierar. Bine, vin, răspunse bătrînul, nerăbdător. Acum mă duc la covaci să-i duc securele la dres. DUMITRIU, V. L. 39. Ciocănește ca covaciul Și ca gheonoaia copaciul. PANN, P. V. II 158.

COVACI s.m. (Ban., Trans. SV) Fierar. C: Kovács. Faber. Ferrarus LEX. MARS., 204, 205. Și chemă maistori covaci, croitori. A 1776, I04^v // B: Meșteri de lemn și covaci de aramă. IT 1766, 11^r. Etimologie: magh. kovács, sl. kovači.

covácĭ m., pl. tot așa (vsl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. kováč. V. cușniță, acov, nicovală, parascovenie, potcoavă). Vest. Vechĭ. Ferar. – Azĭ în nord-est coválĭ, pl. tot așa (rut. koválĭ).

căoaciu sm vz covaciu^[1] block

căuaci sm vz covaci

coaci sm vz covaci

covaciu m. fierar. [Slav. KOVAČĬ].

covaci (reg.) s. m., pl. covaci

covaci (reg.) s. m., pl. covaci

covaci s. m., pl. covaci

COVACI s. v. fierar.

covaci s. v. FIERAR.

covaci (covaci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia.

covaci, s.m. – v. căuaci („fierar”).

covaci, s.m. – v. couaci.

căuaci, (căoaci, coaci, covaci), s.m. (reg.) Fierar, potcovar, faur: „...d-apoi pă cocean lucră 24 de coaci și nu să văd unu pă altu” (Papahagi, 1925). ■ (onom.) Coaci(u), Covaci(u), nume de familie în jud. Maram.; Couaci, poreclă pentru locuitorii din Oncești. – Var. a lui covaci (Cihac, după DER; DEX).

căuaci, (căoaci, covaci, coaci, couaci), s.m. – (reg.) Fierar, potcovar, faur (Bud, 1908): „Cu murguțu la căoaci” (D. Pop, 1970: 238); „...d-apoi pă cocean lucră 24 de coaci și nu să văd unu pă altu” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Coaci, Coaciu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Covaci, Covaciu, Covacs, Kovaci, Kovaciu, Kovacs, nume de familie (4.901 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Couaci, poreclă pentru locuitorii din Oncești (ALRRM, 1969). – Var. a lui covaci (< sl. kovači) (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, DEX).

căuaci, (căoaci, covaci), s.m. – Fierar, potcovar, faur (Bud 1908): „Cu murguțu la căoaci” (D. Pop 1970: 238). – Din sl. kovači (Felecan 1983), magh. kovács.