CREMENE s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul sau, la armele vechi, pentru aprinderea prafului de pușcă. ◊ Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. – Din bg. kremeni.

cremene sf [At: LEX. MARS. 246 / V: creme, cremen sm, ~nă, ~mină, ~mine / Pl: (rar) ~ni / E: vsl кремень, bg кремен, rs кремень] 1 Rocă sedimentară silicoasă, alcătuită din calcedonie, cuarț și opal, care are proprietatea de a produce scântei când este lovită cu obiecte de oțel Si: (reg) beabe, beancă, bență, bicaș. 2 (Spc) Bucățică de cremene (1) (folosită la scăpărat cu amnarul, pentru a aprinde iasca). 3 (Spc) Bucățică de cremene (1) care înlocuia, la armele vechi, capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei care aprindeau praful de pușcă. 4 (Pop; îe) Cât ai da (sau dai) în ~ Într-o clipită. 5 (Pop; îe) A se face sau a sta ~ A sta nemișcat. 6 (Pfm; îs) Satul sau târgul lui ~ Localitate sau țară unde nu e nici o autoritate Cf sat fără câini. 7 (Pop; îe) În ~nul munților În creierii munților.

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. ◊ Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. 3. Bucățică de cremene (1) care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni.

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de piatră tare care se găsește în scoarța pămîntului și care are proprietatea ca, lovită cu amnarul, să producă scîntei. Caii alergau cu gîturile întinse spre zările din ce în ce mai limpezi și mai drepte, cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. Copacii păreau niște stîlpi de cremene. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Cum aruncă inelul, se făcu un zid de cremene pînă la cer. ISPIRESCU, L. 25. Cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, așăzată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene. CONTEMPORANUL, IV 392. 2. Bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul. Prinse a scoate din vinele mute și negre ale unei cremene răci un izvor de scîntei luminoase. HOGAȘ, M. N. 115. Mai scoase Și o cremene lucioasă; Scapără, focul aprinse. ȘEZ. IV 131. ♦ Expr. Cît ai da în cremene, arată un interval de timp foarte scurt, un moment, o clipă. Nu se dezlipea de lîngă dînsul, nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 249. ♦ Bucățică de cremene (1) care se punea la armele vechi și care, lovită de cocoș, producea scîntei și aprindea praful de pușcă. Mîna pe durdă punea... Cremenea că-i potrivea. TEODORESCU, P. P. 605.

CREMENE ~i f. 1) Varietate de piatră foarte dură care, lovită cu un obiect de oțel, produce scântei. 2) Bucată din această piatră folosită la scăpărat cu amnarul. /<bulg. kremeni

cremene m. 1. piatră vârtoasă care, lovită cu amnarul, dă scântei: cât ai da în cremene, într’o clipă; 2. piatra ce se pune în cocoșul puștii. [Slav. KREMENE].

Cremene m. Mold. personaj fictiv: satul (târgul) lui Cremene, unde fiecare e stăpân: ian o țară de jac, satul lui Cremene, fără câini și fâră jitari AL. V. Holbură.

crémene f. (vsl. kremy, gen. krémene, bg. krèmenĭ, rus. kreménĭ). O peatră foarte dură (silice) care face să sară scînteĭ din amnar cînd o loveștĭ. Satu luĭ Cremene saŭ al luĭ Hólbură (nume propriĭ), sat de zgîrcițĭ orĭ de hoțĭ.

creme sms vz cremene

cremen sms vz cremene

cremenă sf vz cremene

cremină sf vz cremene

cremine sms vz cremene

cremene (rocă) s. f., g.-d. art. cremenii

*Cremene (personaj) s. propriu m.

cremene s. f., g.-d. art. cremenii

cremene s. f., g.-d. art. cremenii; pl. cremeni

cremene sg., -nii gen. a.

CREMENE s. v. silex.

CREMENE s. (MIN.) silex, (reg.) beabe, beancă, beuță, bicaș.

cremene (cremeni), s. f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. Sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca și cremenea); cremenar (var. creminar), s. n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s. f. (stupefacție; imobilitate).

CREMENEA, braț navigabil al Dunării, în vestul Bălții Brăilei, care se desparte în aval de Giurgeni și merge paralel cu brațul Vîlciu. Lungime: 70 km.

amnar și cremene expr. (er.) bărbat și femeie, cuplu erotic heterosexual