6 definiții pentru cumnățică
Explicative DEX
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de IoanSoleriu
 - acțiuni
 
cumnățică sf [At: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: ~țele / E: cumnată + -ică] 1-2 (Șhp) Cumnată (1) (dragă) Si: cumnățea.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cumnată. Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cumnățelei și (rar) cumnățicăi (ALECSANDRI, T. I 71).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele, art. cumnățelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
cumnățică s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F39)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular |  
  |  |
| plural |  
  |  ||
  cumnățică, cumnățelesubstantiv feminin  
 -  1. Diminutiv al lui cumnată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. DLRLC
 
 -  
 -  comentariu Formă gramaticală: genitiv-dativ singular, cumnățicăi. DLRLC
 
etimologie:
-  Cumnată + -ică. DEX '09 DEX '98
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.