6 definiții pentru cumnățică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumnățică sf [At: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: ~țele / E: cumnată + -ică] 1-2 (Șhp) Cumnată (1) (dragă) Si: cumnățea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMNĂȚICĂ, cumnățele, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cumnată. Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cumnățelei și (rar) cumnățicăi (ALECSANDRI, T. I 71).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumnățică (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele, art. cumnățelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumnățică s. f., g.-d. art. cumnățelei; pl. cumnățele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cumnățică, cumnățelesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui cumnată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. DLRLC
-
- comentariu Formă gramaticală: genitiv-dativ singular, cumnățicăi. DLRLC
etimologie:
- Cumnată + -ică. DEX '09 DEX '98