7 definiții pentru curteancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURTEANCĂ, curtence, s. f. Curteană. – Curtean + suf. -că.
CURTEANCĂ, curtence, s. f. Curteană. – Curtean + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
curteancă sf [At: ISPIRESCU, U. 12 / Pl: ~ence / E: curtean + -că] 1-2 Curteană (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEANCĂ, curt.ence, s. f. (În orînduirea feudală) Nobilă care stă la curtea regală (sau domnească) îndeplinind anumite îndatoriri de ceremonial; doamnă de onoare. Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU, U. 12. Smulse pe biata Ancuța din zadarnicile îngrijiri ale jupanițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEANCĂ ~ence f. Femeie de viță nobilă care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau făcea parte din suita acestuia. /curtean + suf. ~că
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curteancă s. f., g.-d. art. curtencei; pl. curtence
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curteancă s. f., g.-d. art. curtencei; pl. curtence
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curteancă s. f., g.-d. art. curtencei; pl. curtence
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F26) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
curteancă, curtencesubstantiv feminin
- 1. Nobilă care stă la curtea regală (sau domnească) îndeplinind anumite îndatoriri de ceremonial; doamnă de onoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curtean
- Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU, U. 12. DLRLC
- Smulse pe biata Ancuța din zadarnicile îngrijiri ale jupanițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138. DLRLC
-
etimologie:
- Curtean + -că. DEX '98 DEX '09