8 definiții pentru curticică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURTICICĂ, curticele, s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). – Curte + suf. -icică.
curticică sf [At: CARAGIALE, S. 44 / Pl: ~cele / E: curte + -icică] 1-2 (Șhp) Curte (1-2) (mică) Si: curticea (1-2), curtișoară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTICICĂ s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). – Curte + suf. -icică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
curticică f., pl. ele Dim. d. curte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURTlCICĂ s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). Toată ziulica în cărticică lui stetea. CARAGIALE, S. 44. Ne băga într-o curticică ascunsă a palatului. GORJAN, H. I 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curticică s. f., g.-d. art. curticelei; pl. curticele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curticică s. f., g.-d. art. curticelei; pl. curticele, art. curticelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curticică s. f., g.-d. art. curticelei; pl. curticele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
curticică, curticelesubstantiv feminin
-
- Toată ziulica în curticica lui stetea. CARAGIALE, S. 44. DLRLC
- Ne băga într-o curticică ascunsă a palatului. GORJAN, H. I 127. DLRLC
-
etimologie:
- Curte + -icică. DEX '98 DEX '09