CUSTODE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.

custode sm [At: MARDARIE, L. 10 / V: (înv) ~od, ~diu / Pl: ~ozi / E: fr custode, lat custos, -odis] 1 (Iuz) Paznic. 2 Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile) la muzeu, la bibliotecă etc. 3 (Jur) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 4 Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă, sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor Si: custos.

CUSTODE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.^[1]

CUSTODE, custozi, s. m. Persoană însărcinată cu paza și păstrarea unui lucru. ◊ Persoană însărcinată de justiție sau de altă autoritate cu paza unui obiect pus sub sechestru.

CUSTODE s.m. 1. Cel care păzește sau păstrează un lucru care i-a fost încredințat. ♦ Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvînt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rînd, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – păzitor].

CUSTODE s. m. 1. cel care are în grijă paza unor bunuri. 2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură. 3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)

CUSTODE ~zi m. 1) Persoană însărcinată cu paza sau păstrarea unor bunuri (mobile). 2) Persoană însărcinată cu paza obiectelor sechestrate. 3): ~ de bibliotecă lucrător la bibliotecă, care eliberează cărți cititorilor, îi îndrumă etc. /<fr. custode, lat. custos, ~odis

custode m. 1. intendent militar: un custode dela palat AL.; 2. funcționar subaltern căruia îi este încredințată păstrarea unei biblioteci.

*custóde m. (lat. cústos, -ódis). Păzitor, funcționar supraveghetor (maĭ ales la bibliotecĭ).

custod sm vz custode

custodiu sm vz custode

custode s. m., art. custodele; pl. custozi (dar: Custodele Coroanei Române s. propriu m. art.)

custode s. m., pl. custozi

custode s. m., pl. custozi

+Majestatea Sa Custodele Coroanei României [± prenume] loc. pr. + s. m. art. + s. f. g. art. + s. propriu g. art.

custode (custozi), s. m. – 1. Persoană însărcinată cu paza. – 2. Cuvînt care se repetă în josul paginii, în tipărirea de odinioară. Lat. custos (sec. XVIII). – Der. custodie, s. f. (pază; supraveghere), din lat. custodia (sec. XVII); custodia, vb. (a păstra un obiect în custodie).