6 definiții pentru căcâcea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcâcea smi [At: MOXA, 38/3 / V: căcacea, ~ce, câc~ / E: căca + -âce] 1 Om căcăcios (1). 2 (Pex) Om murdar. 3 (Fig) Om fricos. 4-6 (Fig) Om neserios, leneș, obraznic (care se amestecă și unde nu are treabă).
căcacea smi vz căcâcea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căcâce smi vz căcâcea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câcâcea sm vz căcâcea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCÎCEA s. m. Căcăcios. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
căcâcea s. invar. 1. (iron., apelativ) persoană lipsită de însemnătate; persoană a cărei părere nu este luată în seamă de interlocutori. 2. copil.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcâcea
căcâcea substantiv masculin
| substantiv masculin (M59) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
căcacea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căcâce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câcâcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.