13 definiții pentru cănățuie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cănățuie sf [At: COSTINESCU / V: ~ătu~ / Pl: ~ui / E: cănată + -uie sau căniță + -uie] 1 Cănuță (folosită de obicei la măsurat lichide). 2 (Pop) A i se răsturna cuiva ~ia A muri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂNĂȚUIE sf. Căniță, cană mică [cănată].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cană; cănită. Sapă o gaură ca o cănățuie de apă. ISPIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cănățúĭe f. Rar. Cănuță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cănătuie sf vz cănățuie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cănățue f. cană mica pentru lichide: o cănățue de apă ISP. [Diminutiv din dial. Tr.: canată, cană mare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cănățuie s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂNĂȚUIE s. v. căniță, cănuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cănățuie s. v. CĂNIȚĂ. CĂNUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F130) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cănățuie, cănățuisubstantiv feminin
-
- Sapă o gaură ca o cănățuie de apă. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Căniță + -uie. DEX '98 DEX '09