căpete sm [At: CIAUȘANU, V. 148 / Pl: ~eți / E: nct] 1 Vas de lemn sau de tablă cu capacitatea de o oca, cu care se cântăresc fructele sau se ia vama la moară. 2 Conținut al căpetelui (1). 3 Vas împreună cu conținutul.

CĂPETE sm. Olten., CĂPET, CĂPĂȚ (pl. -ete) sn. Olten. Băn. 1 Covățică, în care se pun de obiceiu poame spre a fi duse în tîrg spre vînzare ¶ 2 Mică cofă de lemn. de forma unei donicioare, cu care se măsoară fructele în tîrg (🖼 830) ¶ 3 Cantitate mică de făină sau de mălaiu, abia suficientă pentru o pîine sau o mămăligă ¶ 4 Băn. 🏚 Măsura cu care-și măsoară morarul vama ce i se cuvine.

❍CĂPĂȚ 👉 CĂPETE.

❍CĂPEȚ 👉 CĂPETE.

căpete, căpeți, s.m. (reg. înv.) vas de lemn sau de tinichea, de o oca, cu care se ia vama la moară; căpăț, căuș, gâf, mertic.