27 de definiții pentru căpețea
din care- explicative (20)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpețea2 sf [At: BIBLIA (1688), 67/2 / Pl: nct / E: căpețel] (Înv) Capitel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețea1 sf [At: ALECSANDRI, T. 397 / V: (reg) ~păța, ~pățea, ~pățeală, ~țală, ~lă, ~pițeală / Pl: ~ele / E: căpețele (pll căpețel)] 1 (Reg) Căpici (1). 2 (Reg) Toată curelăria care se pune pe capul calului. 3 (Buc; îf -~ă) Broasca morii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. – Variante: căpițea (ALECSANDRI, T. 397), căpețeală s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Din căpețel.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPEȚEA ~ele f. Parte a frâului constând din curelele de care sunt prinse inelele zăbalei. /Din căpețel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căpăța sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpățea sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpățeală sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețală sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețeală sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețel2 sn vz căpețeală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpițeală sf vz căpețea1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPEȚEL1 (pl. -ele) sn. 1 Căpătîiu, capăt mic, bucățică (rămasă, ruptă sau tăiată din ceva): în clondir se stinge ~ul de lumină EMIN.; găsesc pe Moș Vasile ... ciugulind ... un ~ de ață de pe macat VLAH. ¶ 2 Olten. Băn. Colac rotund sau oval, la mijloc cu o cruce, ale cărei brațe sînt înflorite cu pistornicul; se împart mai adesea la praznice, în Sîmbăta morților, etc. ¶ 3 Olten. Trans. Căpețeală [lat. capĭtium + suf. -el].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂPEȚEALĂ s. f. v. căpețea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețeală f. pl. Mold. partea frâului sau căpăstrului ce se pune în cap și care, în loc de piele, e din sfoară țesută și împletită. [Derivat din căpețel].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpițele f. pl. V. căpețeală: banu-s proprele, nici căpițele AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpețeálă f., pl. elĭ (din căpețele, pl. luĭ căpețel. V. căpăstru). Frîu caluluĭ de ham. (Se compune din maĭ multe curele care cuprind capu caluluĭ și une-orĭ și doŭă clape numite ochelarĭ). – Și căpețea, pl. ele, și căpițeală. – Vechĭ. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. bașlic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpițeálă, V. căpețeală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpețea (reg.) s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpețea s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele, art. căpețelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpețea s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpețea
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPEȚEA s. (Transilv.) căpățan. (~ la frâu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPEȚEA s. (Transilv.) căpățan. (~ la frîu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căpețeală, căpețeli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căpețea, căpețelesubstantiv feminin
- 1. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căpățan
etimologie:
- Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + -ea. DEX '09 DEX '98