opțiuni
  • info

11 definiții pentru căsătoresc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂSĂTORESC, -EASCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.

CĂSĂTORESC, -EASCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.

căsătoresc, ~ească a [At: COD. ȚIV. 11/9 / Pl: ~ești / E: căsător + -esc] (Rar) 1 Specific căsătoriei (1) Si: căsătornic (1). 2 Referitor la căsătorie (1) Si: căsătornic. 3 Care aparține căsătoriei (1) Si: căsătornic (3). 4 Care provine din căsătorie Si: căsătornic (4).

CĂSĂTORESC adj. De căsătorie, privitor la căsătorie [căsătorĭu].

CĂSĂTORESC, -EASCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. Mă cheamă datoria, onoarea, trecutul, credința căsătorească. GALACTION, O. I 194. Cochetărie băbească... tîrguire căsătorească. ALECSANDRI, T. I 51. Șase luni trecuseră de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească. NEGRUZZI, S. I 73.

CĂSĂTORESC, -EASCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Din căsător (înv.) + suf. -esc.

căsătoresc a. de căsătorie, conjugal: se teme devr’o pacoste căsătorească AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căsătoresc (rar) adj. m., f. căsătorească; pl. m. și f. căsătorești

căsătoresc (rar) adj. m., f. căsătorească; pl. m. și f. căsătorești

căsătoresc adj. m., f. căsătorească; pl. m. și f. căsătorești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂSĂTORESC adj. v. casnic, conjugal, matrimonial.

căsătoresc adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL.

Intrare: căsătoresc
căsătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsătoresc
  • căsătorescul
  • căsătorescu‑
  • căsătorească
  • căsătoreasca
plural
  • căsătorești
  • căsătoreștii
  • căsătorești
  • căsătoreștile
genitiv-dativ singular
  • căsătoresc
  • căsătorescului
  • căsătorești
  • căsătoreștii
plural
  • căsătorești
  • căsătoreștilor
  • căsătorești
  • căsătoreștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căsătoresc, căsătoreascăadjectiv

  • 1. rar De căsătorie, privitor la căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: casnic conjugal matrimonial
    • format_quote Mă cheamă datoria, onoarea, trecutul, credința căsătorească. GALACTION, O. I 194. DLRLC
    • format_quote Cochetărie băbească... tîrguire căsătorească. ALECSANDRI, T. I 51. DLRLC
    • format_quote Șase luni trecuseră de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească. NEGRUZZI, S. I 73. DLRLC
etimologie:
  • Căsător (învechit „soț” din casă + -ător) + -esc. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.