20 de definiții pentru cățuie
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jăratic”.
cățuie sf [At: (a. 1588) CATASTIF, ap. CUV. D. BĂTR. I, 1941 / Pl: ~ui / E: ngr ϰατζι] 1 Vas de metal sau de lut, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și tămâie pentru a tămâia în biserică Cf afumătoare, cădelniță. 2 Orice vas în care se arde tămâie (pentru morți). 3 (Pex) Hârb.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. ngr. katdzí „lopățică pentru jeratic”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pămînt, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și peste ei tămîie sau alte aromate, pentru tămîiere sau pentru afumat în încăperi. Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444. Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. ◊ Fig. Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. – Variantă: (regional) căție (ODOBESCU, S. I 459, GHICA, S. 33) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂȚUIE, cățui, s. f. Vas de metal sau de pămînt în care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) căție s. f.] – Ngr. katsi „lopățică pentru jeratic” + suf. -uie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂȚUIE cățui f. Vas de metal sau de lut în care se arde tămâie. [Sil. -țu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cățuie f. afumătoare de tămâie; [Din vechiu rom. căță = it. CAZZA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cățúĭe (est) și cățíe (vest) f. (dim. d. cață orĭ d. ngr. katsi, alb. katsi și katsie, d. it. cazza, cățuĭe, probabil var. din caccía. V. cață și castron și cp. cu REW. 2434). Lopățică de afumat, vas în care se pune jaratic și substanțe aromatice rășinoase (tămîĭe, smirnă). – În Ml. tot -uĭe. V. cădelniță, tămîĭerniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂȚIE s. f. v. cățuie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂȚIE s. f. v. cățuie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂȚIE s. f. v. cățuie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂȚIE s. f. v. cățuie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căție sf vz cățuie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cățíe, V. cățuĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cățuie s. f., art. cățuia, g.-d. art. cățuii; pl. cățui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cățuie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cățuie, -țui.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂȚUIE s. v. afumătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂȚUIE s. afumătoare, casoletă, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cățuie (cățui), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus < gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
cățuie, cățui s. f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii; cădelniță. În orfevrăria românească s-au creat numeroase cățui de înaltă valoare artistică și care se păstrează și azi (m-rea Tismana, 1508-1512; bis. Trei Ierarhi – Iași, 1639 ș.a.) [Var.: (reg.) căție s. f.] – Cf. gr. katdzi.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F130) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cățuie, cățuisubstantiv feminin
- 1. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: afumătoare buhurdar casoletă rușcă
- Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, D. 444. DLRLC
- Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
- Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. DLRLC
-
etimologie:
- katdzí „lopățică pentru jăratic”. DEX '09