12 definiții pentru deconsilia
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
DECONSILIA, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller (prin apropiere de consiliu).
deconsilia vt [At: DEX / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: ctm fr déconseiller + consiliu] A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONSILIA, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECONSILIA vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONSILIA vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECONSILIA ~ez tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. /<fr. déconseiller
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disconsilia v vz deconsilia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*deconsiliéz v. tr. (fr. déconseiller). Desfătuĭesc. – Se poate zice și desc- și disc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* disconsiliéz V. deconsiliez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
deconsilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. deconsiliez (desp. -li-ez), 3 deconsiliază, 1 pl. deconsiliem; conj. prez. 1 sg. să deconsiliez, 3 să deconsilieze; ger. deconsiliind (desp. -li-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deconsilia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 deconsiliază, 1 pl. deconsiliem (-li-em); conj. prez. 3 să deconsilieze; ger. deconsiliind (-li-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deconsilia vb. → consilia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -li-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deconsilia, deconsiliezverb
- 1. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: disuada
etimologie:
- déconseiller (prin apropiere de consiliu). DEX '09 DN