opțiuni
  • info

12 definiții pentru decroșa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECROȘA, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre mașini electrice) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

decroșa [At: VINEA, L. I, 168 / Pzi: ~șez / E: fr décrocher] 1 vt (C.i. obiecte, piese etc.) A desprinde din locul în care a fost agățat. 2 vt A deconecta telefonul prin deplasarea receptorului de la locul lui. 3 vr (D. aparate, mașini electrice) A ieși din regimul de funcționare normal. 4 vr (D. straturi geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi.

DECROȘA, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

DECROȘA, decroșez, vb. I. (Tehn.) 1. Tranz. A desprinde un obiect de cîrligul de care este agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A ieși din regimul normal de funcționare, în urma pierderii vitezei, și a se opri din mers.

DECROȘA vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cîrligul în care este agățat. 2. refl. (Despre o mașină electrică) A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. décrocher].

DECROȘA vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agățat. II. refl. 1. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)

A DECROȘA ~ez tranz. (obiecte agățate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detașând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decroșa (a ~) (desp. de-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. decroșez, 3 decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 1 sg. să decroșez, 3 să decroșeze; ger. decroșând

decroșa (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 să decroșeze; ger. decroșând

decroșa vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroșez, 3 sg. și pl. decroșează, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. decroșeze; ger. decroșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECROȘA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

DECROȘA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

Intrare: decroșa
  • silabație: de-cro-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decroșa
  • decroșare
  • decroșat
  • decroșatu‑
  • decroșând
  • decroșându‑
 singular plural
  • decroșează
  • decroșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decroșez
 (să)
  • decroșez
  • decroșam
  • decroșai
  • decroșasem
a II-a (tu)
  • decroșezi
 (să)
  • decroșezi
  • decroșai
  • decroșași
  • decroșaseși
a III-a (el, ea)
  • decroșează
 (să)
  • decroșeze
  • decroșa
  • decroșă
  • decroșase
plural I (noi)
  • decroșăm
 (să)
  • decroșăm
  • decroșam
  • decroșarăm
  • decroșaserăm
  • decroșasem
a II-a (voi)
  • decroșați
 (să)
  • decroșați
  • decroșați
  • decroșarăți
  • decroșaserăți
  • decroșaseți
a III-a (ei, ele)
  • decroșează
 (să)
  • decroșeze
  • decroșau
  • decroșară
  • decroșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decroșa, decroșezverb

  • 1. tranzitiv A desprinde ceva care a fost agățat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: desprinde
  • 2. reflexiv (Despre mașini electrice) A se desprinde. DEX '09
    • diferențiere A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. DLRLC DN
  • 3. reflexiv (termen) militar A rupe contactul cu inamicul. DN
  • 4. reflexiv (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.