16 definiții pentru defavoare
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFAVOARE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.
DEFAVOARE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
defavoare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 562 / V: ~or sn, desf~, desfavor, disf~ / Pl: ~ri / E: fr défaveur] 1-2 (Îoc favoare) Situație neprielnică (în raport cu altă situație). 3 Dezavantaj. 4 Lipsă a unei favori. 5 Dizgrație. 6 Discredit. 7 (Îe) În ~ea cuiva Împotriva interesului cuiva. 8 (Îae) În dezavantajul cuiva. 9 (Îvr; îe) A cădea în ~ea cuiva A pierde bunăvoința cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFAVOARE s. f. (În loc. prep.) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. – Variantă: (învechit) defavor, defavoruri (GHEREA, ST. CR. I 355), s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFAVOARE s.f. Discreditare, dizgrație. ◊ În defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. défaveur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFAVOARE s. f. discreditare, dizgrație. ♦ în defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). (< fr. défaveur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFAVOARE f.: În ~ea (cuiva) în dezavantajul (cuiva); în dauna (cuiva). /<fr. défaveur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
defavoare f. pierderea favorii: discredit, disgrație.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*defavoáre f., pl. orĭ (fr. défaveur). Lipsă de favoare, perderea credituluĭ, dizgrație.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
defavor sn vz defavoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfavoare sf vz defavoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfavor sn vz defavoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfavoare sf vz defavoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFAVOR s. n. v. defavoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defavoare s. f., g.-d. art. defavorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
defavoarea s. f. art. (în: în ~ lui/sa)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!defavoarea (în ~) s. f. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F127) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
defavoare, defavorisubstantiv feminin
- 1. Discreditare, dizgrație. DNsinonime: discreditare dizgrație
- În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
- Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. DLRLC
-
-
etimologie:
- défaveur DEX '09 DEX '98 DN