opțiuni
  • info

18 definiții pentru îndeletnici

din care

Explicative DEX

ÎNDELETNICI, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete.

ÎNDELETNICI, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete.

îndeletnici [At: CORESI, EV. 133/39 / V: (înv) ~lepn~, îndeletni, ~tica, ~ca / Pzi: ~cesc / E: cf îndelete] 1 vr A se ocupa cu ceva. 2 vr (Pgn) A munci. 3 vr A dezvolta o activitate într-o direcție oarecare. 4 vta (Nob) A înlesni.

ÎNDELETNICI, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se ocupa cu ceva, a executa o muncă în mod continuu, a-și petrece vremea cu ceva. Se îndeletnicește în orele libere cu vînătoarea. SADOVEANU, O. VI 384. Cînd nu păștea caprele și n-avea prilej ca să cînte... atunci se îndeletnicea cu plimbarea prin cămările palatului. POPESCU, B. IV 43. N-am avut vreme pentru asemenea lucru, cu care numai în ceasuri slobode este cuiva iertat a se îndeletnici. NEGRUZZI, S. II 169. – Variantă: deletnici (La TDRG) vb. IV.

A SE ÎNDELETNICI mă ~esc intranz. A-și petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic

îndeletnicí v. a lucra pe îndelete, a se ocupa (sârguitor) cu ceva. [Dial. deletnic, laborios = slav. DĬALATELĬNĬNŬ, muncitor].

îndelepnici v vz îndeletnici

îndeletici v vz îndeletnici

îndeletni v vz îndeletnici

îndeletnica v vz îndeletnici

DELETNICI vb. IV v. îndeletnici.

deletnicésc V. îndeletnicesc.

îndeletnicésc (mă) v. refl. (d. deletnic). Mă ocup: a te îndeletnici cu plugăria. Vechĭ. A te îndeletnici să facĭ ceva, a fi dispus să, a te grăbi să. – Vechĭ și -epnicesc și deletnicesc.

Ortografice DOOM

îndeletnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndeletnicesc, 3 sg. se îndeletnicește, imperf. 1 sg. mă îndeletniceam; conj. prez. 1 sg. să mă îndeletnicesc, 3 să se îndeletnicească; imper. 2 sg. afirm. îndeletnicește-te; ger. îndeletnicindu-mă

!îndeletnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndeletnicește, imperf. 3 sg. se îndeletnicea; conj. prez. 3 să se îndeletnicească

îndeletnici vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeletnicesc, imperf. 3 sg. îndeletnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeletnicească

îndeletnicesc, -ceam 1 imp.

Sinonime

ÎNDELETNICI vb. v. ocupa.

ÎNDELETNICI vb. a se ocupa, (înv. și reg.) a se cuprinde, (înv.) a băilui, a se zăbovi. (Cu ce se ~ ?)

Intrare: îndeletnici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndeletnici
  • ‑ndeletnici
  • îndeletnicire
  • ‑ndeletnicire
  • îndeletnicit
  • ‑ndeletnicit
  • îndeletnicitu‑
  • ‑ndeletnicitu‑
  • îndeletnicind
  • ‑ndeletnicind
  • îndeletnicindu‑
  • ‑ndeletnicindu‑
 singular plural
  • îndeletnicește
  • ‑ndeletnicește
  • îndeletniciți
  • ‑ndeletniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndeletnicesc
  • ‑ndeletnicesc
 (să)
  • îndeletnicesc
  • ‑ndeletnicesc
  • îndeletniceam
  • ‑ndeletniceam
  • îndeletnicii
  • ‑ndeletnicii
  • îndeletnicisem
  • ‑ndeletnicisem
a II-a (tu)
  • îndeletnicești
  • ‑ndeletnicești
 (să)
  • îndeletnicești
  • ‑ndeletnicești
  • îndeletniceai
  • ‑ndeletniceai
  • îndeletniciși
  • ‑ndeletniciși
  • îndeletniciseși
  • ‑ndeletniciseși
a III-a (el, ea)
  • îndeletnicește
  • ‑ndeletnicește
 (să)
  • îndeletnicească
  • ‑ndeletnicească
  • îndeletnicea
  • ‑ndeletnicea
  • îndeletnici
  • ‑ndeletnici
  • îndeletnicise
  • ‑ndeletnicise
plural I (noi)
  • îndeletnicim
  • ‑ndeletnicim
 (să)
  • îndeletnicim
  • ‑ndeletnicim
  • îndeletniceam
  • ‑ndeletniceam
  • îndeletnicirăm
  • ‑ndeletnicirăm
  • îndeletniciserăm
  • ‑ndeletniciserăm
  • îndeletnicisem
  • ‑ndeletnicisem
a II-a (voi)
  • îndeletniciți
  • ‑ndeletniciți
 (să)
  • îndeletniciți
  • ‑ndeletniciți
  • îndeletniceați
  • ‑ndeletniceați
  • îndeletnicirăți
  • ‑ndeletnicirăți
  • îndeletniciserăți
  • ‑ndeletniciserăți
  • îndeletniciseți
  • ‑ndeletniciseți
a III-a (ei, ele)
  • îndeletnicesc
  • ‑ndeletnicesc
 (să)
  • îndeletnicească
  • ‑ndeletnicească
  • îndeletniceau
  • ‑ndeletniceau
  • îndeletniciră
  • ‑ndeletniciră
  • îndeletniciseră
  • ‑ndeletniciseră
îndelepnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndeletnica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndeletni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndeletici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deletnici
  • deletnicire
  • deletnicit
  • deletnicitu‑
  • deletnicind
  • deletnicindu‑
 singular plural
  • deletnicește
  • deletniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deletnicesc
 (să)
  • deletnicesc
  • deletniceam
  • deletnicii
  • deletnicisem
a II-a (tu)
  • deletnicești
 (să)
  • deletnicești
  • deletniceai
  • deletniciși
  • deletniciseși
a III-a (el, ea)
  • deletnicește
 (să)
  • deletnicească
  • deletnicea
  • deletnici
  • deletnicise
plural I (noi)
  • deletnicim
 (să)
  • deletnicim
  • deletniceam
  • deletnicirăm
  • deletniciserăm
  • deletnicisem
a II-a (voi)
  • deletniciți
 (să)
  • deletniciți
  • deletniceați
  • deletnicirăți
  • deletniciserăți
  • deletniciseți
a III-a (ei, ele)
  • deletnicesc
 (să)
  • deletnicească
  • deletniceau
  • deletniciră
  • deletniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndeletnici, îndeletnicescverb

  • 1. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ocupa
    • format_quote Se îndeletnicește în orele libere cu vînătoarea. SADOVEANU, O. VI 384. DLRLC
    • format_quote Cînd nu păștea caprele și n-avea prilej ca să cînte... atunci se îndeletnicea cu plimbarea prin cămările palatului. POPESCU, B. IV 43. DLRLC
    • format_quote N-am avut vreme pentru asemenea lucru, cu care numai în ceasuri slobode este cuiva iertat a se îndeletnici. NEGRUZZI, S. II 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.