5 definiții pentru derebei
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
derebei sm [At: I. IONESCU, M. 97 / V: (înv) ~eg / Pl: ~ / E: tc derebey] (Tcî) Mic principe turc, cunoscut ca aprig jefuitor prin regiunile muntoase ale Anatoliei.
DEREBEI s. m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
derebeg sm vz derebei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derebeiu (derebeg) m. căpetenia celor nemulțumiți cu domnia Sultanului, numele micilor principi, cu puterea despotică, cari jăfuiau prin regiunile muntoase ale Anatoliei: tot viță de derebeghi de cei de cari tremura chiar Saraiu împărătesc, ca Pasvantoglu GHICA; a trăit ca un derebeiu până în anul 1874. OD. [Turc. DEREBEG, DEREBEY, lit. Domnul văii].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
derebeg (derebei), derebegi (derebei), s.m. (înv.) șeful răsculaților împotriva sultanului; haiduc turc; proscris.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
derebei, derebeisubstantiv masculin
- 1. Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. DLRM
etimologie:
- derebei DLRM