RE, re, s. m. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.

re² smi [At: POLIZU / E: it re, fr ré] (Muz) 1 Unul dintre cele șapte sunete ale gamei. 2 Notă corespunzătoare sunetului re² (1). 3 A treia coardă a unei viori.

RE² s. m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.

RE² s. m. invar. Treapta a doua din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

RE s.m. invar. (Muz.) 1. A doua treaptă a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. A treia coardă a unei viori. [< fr. ré, it. re].

RE² s. m. inv. (muz.) 1. a doua treaptă a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. a treia coardă a unei viori. (< it. re)

RE m. invar. 1) Notă muzicală reprezentând treapta a doua din gama majoră tip. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr. ré, it. re

re s. m., pl. re

!re s. m., pl. re

re s. m. invar.

re, în solmizația* medievală este a doua silabă a hexacordului* (în sensul lui d*, g* sau a*); în limbile romanice, corespunde lui d din limbile germanice și este treapta* a doua a gamei* diatonice* ce începe cu do*.

des, re* bemol*, în terminologia muzicală germană.

dis, re diez*, în terminologia muzicală germană.

Re v. Ra.