2 definiții pentru dezafurca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezafurca vt [At: MDA ms / Pzi: ~urc / E: dez- + afurca] A desface cheia de afurcare pentru a ridica la bord una din cele două ancore ale unei nave afurcate.
DEZAFURCA vb. tr. (mar.) a desface cheia de afurcare și a vira una din cele două ancore afurcate. (după fr. désaffourchage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dezafurca
verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezafurca, dezafurcverb
- 1. A desface cheia de afurcare și a vira una din cele două ancore afurcate. MDN '00
etimologie:
- désaffourchage MDN '00