opțiuni
  • info

8 definiții pentru dezmânta

Explicative DEX

dezmânta [At: MOLNAR, RET. 15/17/ V: (reg) ~minti (îvr) ~min~ / S și: desm~ / Pzi: dezmânt / E: dez- + minte] 1 vt (Îrg) A scoate cuiva din minte o hotărâre, o convingere, un gând etc. Si: a deconsilia, (rar) a desfătui. 2 vt (Înv) A păcăli. 3-4 vtr (Reg; îf dezminți) A-și ieși sau a face să-și iasă din minți Si: a înnebuni 5-6 vir (Reg; îf dezminți) A se dezmetici.

dezminta v vz dezmânta

dezminti v vz dezmânta

DEZMÎNTA, dezmînt, vb. I. Tranz. (Transilv., Ban.; urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A face (pe cineva) să-și schimbe o hotărîre, un gînd etc.; a abate de la un scop, a povățui sau a sfătui (pe cineva) să nu facă un lucru. De ce ai dezmîntat oamenii de la șatra mea, vezi că nici de la tine nu cumpără. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 118.

DEZMÎNTA, dezmînt, vb. I. Tranz. (Reg.) A face pe cineva să-și schimbe o hotărîre, un gînd etc., a-l abate de la un scop, a povățui pe cineva să nu facă un lucru. – Din des1- + smîntă (puțin folosit = sminteală).

Etimologice

desmînta (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.

Sinonime

DEZMÂNTA vb. v. desfătui.

dezmînta vb. v. DESFĂTUI.

Intrare: dezmânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmânta
  • dezmântare
  • dezmântat
  • dezmântatu‑
  • dezmântând
  • dezmântându‑
 singular plural
  • dezmântă
  • dezmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmânt
 (să)
  • dezmânt
  • dezmântam
  • dezmântai
  • dezmântasem
a II-a (tu)
  • dezmânți
 (să)
  • dezmânți
  • dezmântai
  • dezmântași
  • dezmântaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmântă
 (să)
  • dezmânte
  • dezmânta
  • dezmântă
  • dezmântase
plural I (noi)
  • dezmântăm
 (să)
  • dezmântăm
  • dezmântam
  • dezmântarăm
  • dezmântaserăm
  • dezmântasem
a II-a (voi)
  • dezmântați
 (să)
  • dezmântați
  • dezmântați
  • dezmântarăți
  • dezmântaserăți
  • dezmântaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmântă
 (să)
  • dezmânte
  • dezmântau
  • dezmântară
  • dezmântaseră
dezminti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezminta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmânta, dezmântverb

  • 1. regional A face (pe cineva) să-și schimbe o hotărâre, un gând etc.; a abate de la un scop, a povățui sau a sfătui (pe cineva) să nu facă un lucru. DLRLC
    sinonime: desfătui
    • format_quote De ce ai dezmîntat oamenii de la șatra mea, vezi că nici de la tine nu cumpără. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 118. DLRLC
etimologie:
  • des- + smântă (puțin folosit = sminteală). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.