10 definiții pentru diblu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIBLU, dibluri, s. n. Piesă de lemn, de plastic sau de metal introdusă în zidărie, în care se fixează un cui sau un șurub. – Din germ. Dübel.
diblu sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: ger Dübel] Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIBLU, dibluri, s. n. Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor. – Din germ. Dübel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIBLU, dibluri, s. n. Bucată mică de lemn sau de metal, introdusă într-un zid în care se fixează un cui pentru susținerea unei piese.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIBLU ~ri n. Pană de lemn sau de metal, care se introduce într-un zid pentru a putea fixa în ea un obiect cu ajutorul unui cui sau al unui șurub. /
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diblu (desp. di-blu) s. n., art. diblul; pl. dibluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diblu (di-blu) s. n., art. diblul; pl. dibluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diblu s. n. (sil. -blu), art. diblul; pl. dibluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: di-blu
| substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
diblu, diblurisubstantiv neutru
- 1. Piesă de lemn, de plastic sau de metal introdusă în zidărie, în care se fixează un cui sau un șurub. DEX '09 DLRLCsinonime: tiplu
etimologie:
- Dübel DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.