2 definiții pentru dobânditor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dobânditor, ~oare [At: COD. VOR. 152/30 / Pl: ~i, ~oare / E: dobândi + -tor] 1-16 smf, a (Persoană) care dobândește (1-8). 17 a (Înv) Care pune stăpânire. 18-21 (Îvp) smf, a (Persoană) care dobândește (11-12). 22-23 (Îvp) smf, a Cuceritor. 24-25 (Îvp) smf, a Biruitor. 26-27 smf, a (Pop) Căpătuit.
dobânditor m. cel ce dobândește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dobânditor
dobânditor substantiv masculin
substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)