8 definiții pentru doici
Explicative DEX
doici vt [At: HELIADE, O. I, 473 / Pzi: ~cesc / E: doică] 1 (Îrg) A alăpta un copil străin. 2 (Îrg; pex) A hrăni cu lapte sugarii. 3 (Îvp) A dădăci. 4 (Îvp) A îngriji.
DOICI, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. O duse să doicească, Chiar copilul ei să-l crească. PANN, P. V. III 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DOICI, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de lgall
 - acțiuni
 
A DOICI ~esc intranz. reg. A fi doică. [Sil. doi-ci] /Din doică
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
doicì v. a alăpta: ea l-a doicit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
doĭcésc v. intr. (d. doĭcă). Vest. A funcționa ca o doĭcă. V. tr. A îngriji un copil după alăptare, a-l dădăcĭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Regionalisme / arhaisme
doicí, doicesc, v.t. 1. A îngriji, a crește (pe cineva), a ocroti: „N-am doicit, n-am legănat / Și bătrână m-am lăsat” (Bilțiu, 2006: 52). 2. A alăpta. – Din doică (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
 - adăugată de Anca Alexandru
 - acțiuni
 
doici, doicesc, vb. intranz. – 1. A îngriji, a crește (pe cineva), a ocroti: „N-am doicit, n-am legănat / Și bătrână m-am lăsat” (Bilțiu, 2006: 52). 2. A alăpta. – Din doică (< sl. dojka < sl. doita „a alăpta”) (DLRM, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
|    verb (V406)    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  doici, doicescverb  
 -  1. A avea meseria de doică. DLRLC
-  O duse să doicească, Chiar copilul ei să-l crească. PANN, P. V. III 43. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  doică DLRM
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.