double sfi [At: DN³ / P: dublă / E: fr double] 1 Piesă muzicală care urmează unei sarabande, cu rolul de a îmbogăți melodic acest dans. 2 (Pgn) Variațiune cu înflorituri a unei piese muzicale.

DOUBLE s.f. Piesă muzicală care apare după o sarabandă, avînd rolul de a aduce o variație, o îmbogățire a liniei melodice a acestui dans. [Pron. dubl. / < fr., engl. double].

DOUBLE DUBL/ s. f. 1. reluare ornamentală a unei fraze muzicale. 2. variație a unei fraze dintr-un dans. (< fr., engl. double)

double (cuv. fr. „dublu”), vechi termen pentru variație (2); reluare ornamentată (v. ornamentare) a unei fraze* muzicale, procedeu întrebuințat în muzica vocală și instr. fr. din sec. 16-18 (Le Roy și Ballard, Tiers liure de tabulature de guitarre, 1552). ♦ În Germania, d. desemnează variația unei fraze dintr-un dans*, în timp ce pentru variația unei arii (1) se folosea termenul de variatio. V.: diminuare (4); proportio.

double bass viol (cuv. engl.) v. viola contrabasso.