opțiuni
  • info

16 definiții pentru dibăci

din care

Explicative DEX

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

dibăci vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~cesc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăci vb. IV.

A DIBĂCI ~esc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

dubăci v vz dibăci

GHIBĂCI vb. IV v. dibăci.

GHIBĂCI, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.

ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n’ai cum să ghibăcești CR.

dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).

ghibăcésc, ghibăcíe, V. dib-.

Ortografice DOOM

dibăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, 3 sg. dibăcește, imperf. 1 dibăceam; conj. prez. 1 sg. să dibăcesc, 3 să dibăcească

dibăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 să dibăcească

dibăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăcească

Argou

dibăci, dibăcesc v. t. (intl.) a găsi

Sinonime

DIBĂCI vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

dibăci vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.

Intrare: dibăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dibăci
  • dibăcire
  • dibăcit
  • dibăcitu‑
  • dibăcind
  • dibăcindu‑
 singular plural
  • dibăcește
  • dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dibăcesc
 (să)
  • dibăcesc
  • dibăceam
  • dibăcii
  • dibăcisem
a II-a (tu)
  • dibăcești
 (să)
  • dibăcești
  • dibăceai
  • dibăciși
  • dibăciseși
a III-a (el, ea)
  • dibăcește
 (să)
  • dibăcească
  • dibăcea
  • dibăci
  • dibăcise
plural I (noi)
  • dibăcim
 (să)
  • dibăcim
  • dibăceam
  • dibăcirăm
  • dibăciserăm
  • dibăcisem
a II-a (voi)
  • dibăciți
 (să)
  • dibăciți
  • dibăceați
  • dibăcirăți
  • dibăciserăți
  • dibăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dibăcesc
 (să)
  • dibăcească
  • dibăceau
  • dibăciră
  • dibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghibăci
  • ghibăcire
  • ghibăcit
  • ghibăcitu‑
  • ghibăcind
  • ghibăcindu‑
 singular plural
  • ghibăcește
  • ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghibăcesc
 (să)
  • ghibăcesc
  • ghibăceam
  • ghibăcii
  • ghibăcisem
a II-a (tu)
  • ghibăcești
 (să)
  • ghibăcești
  • ghibăceai
  • ghibăciși
  • ghibăciseși
a III-a (el, ea)
  • ghibăcește
 (să)
  • ghibăcească
  • ghibăcea
  • ghibăci
  • ghibăcise
plural I (noi)
  • ghibăcim
 (să)
  • ghibăcim
  • ghibăceam
  • ghibăcirăm
  • ghibăciserăm
  • ghibăcisem
a II-a (voi)
  • ghibăciți
 (să)
  • ghibăciți
  • ghibăceați
  • ghibăcirăți
  • ghibăciserăți
  • ghibăciseți
a III-a (ei, ele)
  • ghibăcesc
 (să)
  • ghibăcească
  • ghibăceau
  • ghibăciră
  • ghibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubăci
  • dubăcire
  • dubăcit
  • dubăcitu‑
  • dubăcind
  • dubăcindu‑
 singular plural
  • dubăcește
  • dubăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dubăcesc
 (să)
  • dubăcesc
  • dubăceam
  • dubăcii
  • dubăcisem
a II-a (tu)
  • dubăcești
 (să)
  • dubăcești
  • dubăceai
  • dubăciși
  • dubăciseși
a III-a (el, ea)
  • dubăcește
 (să)
  • dubăcească
  • dubăcea
  • dubăci
  • dubăcise
plural I (noi)
  • dubăcim
 (să)
  • dubăcim
  • dubăceam
  • dubăcirăm
  • dubăciserăm
  • dubăcisem
a II-a (voi)
  • dubăciți
 (să)
  • dubăciți
  • dubăceați
  • dubăcirăți
  • dubăciserăți
  • dubăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dubăcesc
 (să)
  • dubăcească
  • dubăceau
  • dubăciră
  • dubăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dibăci, dibăcescverb

popular
  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nimeri potrivi
    • format_quote Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuta
    • format_quote Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: afla descoperi dibui găsi
    • format_quote Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. DLRLC
etimologie:
  • dibaci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.