ECU s. f. unitate monetară de credit a Uniunii Europene. (< fr. écu)

ECU s. m. Numele monedei convenționale europene ◊ „190 milioane ECU vin în România la sfârșitul lunii.” Cotid. 4 XII 91 p. 3. ◊ „Căci, după ajutorul de urgență, în valoare de 11,5 milioane ECU pentru înfruntarea dificultăților imediate din domeniul sanitar și alimentar [...] a urmat mineriada din 1315 iunie 1990 care a făcut ca Parlamentul European să ceară să «nu se continue ajutorul tehnic României, cu excepția ajutorului umanitar».” R.l. 1819 VII 92 p. 12. ◊ „Un supermagazin în care plătești cu ECU” ◊ „22” 37/93 p. 13 (din sigla engl. E[uropean] C[urrency] U[nit]; cf. fr. écu; DHLF 1978, DPN 1983; FS 310)

ECU [pr.: echiu] m. invar. Unitate monetară a Comunității Europene. /Din E[uropean] C[urrency] U[nit]

ecu s. f.

ECU sau ecu (European Currency Unit) s. m. Unitate monetară convențională, introdusă în 1979, plasată în centrul Sistemului Monetar European; valoarea ei se calculează pe baza unui coș de monede ale țărilor comunitare, ponderate cu importanța economică și monetară a fiecărei țări în ansamblul Uniunii Europene. E. servește la calcularea cursului-pivot al fiecărei monede, respectiv un curs de schimb care definește câte unități monetare ale unei țări valorează un e. În raport de cursul-pivot este autorizată o marjă de fluctuație a cursurilor de schimb ale monedelor țărilor membre ale Uniunii Europene.