6 definiții pentru erbaceu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
erbaceu, ~ee [At: LM / V: (înv) ~aciu, ier~ / Pl: ~cei, ~cee / E: fr herbacé, lat herbaceus] 1 a (D. plante) Care are natura și consistența ierbii Si: ierbos. 2-3 smf, a (Șîs plantă ~ee) (Plantă) care este anuală sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde. 4 sf (Lpl) Familie a plantelor anuale sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde.
*ERBACEU adj. 🌿 1 Care are caracterele, înfățișarea ierbii, ierbos ¶ 2 Plantă erbacee, Plantă ierboasă (👉 IERBOS 2) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
erbaceu a. se zice de plantele al căror cotor e fraged și piere pe fiecare an.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*erbacéŭ, -,ee adj. (lat. herbáceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale și pĭere în fie care an, în opoz. cu lemnos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erbaciu, ~ie a vz erbaceu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!erbaceu (rar) adj. m., pl. erbacei; f. sg. și pl. erbacee corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A103) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |