23 de definiții pentru erete
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERETE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec.
ERETE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
erete sm [At: DEX / Pl: ~eți / E: nct] 1 Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus). 2 (Șls) Pasăre care face parte din genul ereților (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERETE, HERETE, ‡ARETE DOS., ‡HĂREȚ BIBL. sm. 🐦 1 Pasăre mare, răpitoare, de coloare cenușie, cu pîntecele alb, picioarele galbene și ciocul negru; sboară repede și sgomotos, atacînd toate păsările și mamiferele mici; numită și „(he)erete- de-porumbei”, „uliu” sau „uliul-găinilor”, „hărău”, „cobăț”, „găinar”, „porumbar”, etc. (Astur palumbarius) (🖼 1997): el se repezea ca un erete și i-l smulgea din mînă I. -GH. ¶ 2 Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenușiu și cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor și ale cozii negre; sboară ca rîndunica, ținîndu-și aripile încovoiate ca o secere; se hrănește cu păsărele și e spaima rîndunelelor, din care cauză e numită și „eretele-rîndunelelor” (Falco subbuteo) ¶ 3 ~ -ROȘU, ~ -DE-SEARĂ = VÎNTUREE ¶ 4 ~ -DE- IARNĂ, ~ -PITIC = VINDEREU [probabil de aceeași origine cu HĂRĂȚ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ERETE, ereți, s. m. Nume dat unor păsări răpitoare de zi: a) pasăre mare de culoare cenușie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici (Astur palumbarius); uliu, hîrău; b) pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, avînd zborul asemănător cu al rîndunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rîndunele (Falco subbuteo). Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERETE ~ți m. Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare lungi și aripi late; uliu. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
erete m. 1. un fel de șoim care răpește păsărelele de câmp (Astur nisus); 2. joc de copii numit și deapuia-gaia. [Și arete, identic cu vechiu-rom. arete, berbece (lat. ARIETEM), nume metaforic dat acestei păsări (cf. berbecel, lupul-vrăbiilor)]. V. hărău.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eréte și heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
herete sm vz erete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hirete sm vz erete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ierete sn vz erete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ARETE2 sm. 🐦 = ERETE1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
herete m. V. erete.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haréte, V. erete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
heréte, V. erete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
erete s. m., art. eretele; pl. ereți corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
erete s. m., pl. ereți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
erete s. m., pl. ereți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
erete, -ți.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ERETE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie. 2. v. uliu. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ERETE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie. 2. (Accipiter) uliu, (reg.) gaie, hîrău. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) șoim de vară, șoimul ciocîrliilor, șoimul rîndunelelor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
erete (ereți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ERÉTE s. m. Gen de păsări răpitoare de zi (falconiforme), migratoare, cu corpul zvelt, robust, ciocul scurt, foarte curbat și un disc de pene pe părțile laterale (ale capului (Circus). În România sunt oaspeți de vară e. alb (C. macrourus, 46 cm), e. de stuf (C. aeruginosus, 48-56 cm), e. sur (C. pygargus, 44 cm); apare și o specie de pasaj, e. vânăt (C. cyaneus, 45-60 cm).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
erete, ereți s. m. polițist.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
erete, erețisubstantiv masculin
- 1. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. DEX '09 DLRLC
- 1.2. Pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, având zborul asemănător cu al rândunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rândunele (Falco subbuteo). DLRLC
- Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. DLRLC
- Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. DLRLC
- Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09