evhologhion sn [At: (a. 1699) BV I, 377 / V: ~logiu, ~iu, efhologhiu, euh~ (S și: eucho~), euhologhiu, eucologiu (S și: euchologiu; pl: euchologii), eucolog, euholog / Pl: ~oane / E: ngr εὐχολόγιον] (Înv) Molitvenic. corectat(ă)

EVHOLOGHION s. n. (Bis.; înv.) Molitvelnic. – Ngr. evhologion.

efhologhiu sn vz evhologhion

eucolog sn vz evhologhion

eucologiu sn vz evhologhion

euholog sn vz evhologhion

euhologhion sn vz evhologhion

evhologhiu sn vz evhologhion

evhologiu sn vz evhologhion

efhológhiŭ și (modern) eŭhológiŭ n. (ngr. efhológion, vgr. eŭhológion, d. eŭhé, rugăcĭune, și -lógiŭ ca la orologiŭ). Moliftelnic. – Se scrie și evhologhiŭ, dar nu se zice de cît efh-, ca și ĭeftin.

moliftélnic și (vechĭ) molitvélnic n., pl. e (vsl. molĭtvínikŭ, bg. sîrb. molitvenik). Carte care cuprinde molifte și alte rugăcĭunĭ (botezurĭ, aghezme) pe care le citește preutu în popor. – Sin. cu efhologhiŭ.

evhologhion (evhologhioane), s. n. – Carte de rugăciuni. – Var. efhologhiu. Ngr. εὐχολογιον. Sec. XVII.

evhologhiu, evhologhii s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde rânduiala sfintelor taine și a ierurgiilor, precum și diferite molitve (rugăciuni) pentru anumite momente și cereri din viața credincioșilor; molitfelnic, trebnic. ♦ Imn de bucurie, de veselie și de preamărire a învierii Domnului, cuprins în această carte. [Var.: euhologhiu s. n.] – Din gr. euhologhion.

EVHOLOGHION s. v. molitvelnic.

evhologhion s. v. MOLITVELNIC.