exclus, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) eschis, (înv) esc~ / P: ex-clus / Pl: ~uși, ~e / E: exclude] 1 (D. persoane) Care este înlăturat dintr-o funcție, organizație, școală etc. 2 Îndepărtat. 3 Care nu se admite Si: interzis. 4 (D. două elemente) Care se resping reciproc. 5 Exceptat. 6 Care, în condițiile date, nu poate să fie, să existe, să se întâmple. 7 (Îe) A fi (sau a nu fi) ~ ca (sau să) A fi (sau a nu fi) posibil. corectat(ă)

EXCLUS, -Ă, excluși, -se, adj. Care, în condițiile date, nu-i posibil să fie, să existe, să se întîmple. Vagoanele sînt lungi și largi, încăpătoare, și la orice oră a zilei ori a nopții este exclusă înghesuiala. STANCU, U.R.S.S. 20. ♦ (Despre persoane) Îndepărtat, scos (dintr-o organizație, dintr-o instituție).

EXCLUS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / < exclude].

EXCLUS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude)

EXCLUS ~să (~și, ~se) (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. /v. a exclude

eschis, ~ă a vz exclus

esclus, ~ă a vz exclus

ESCLUS, -Ă adj. v. exclus.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez: a exclude pe cine-va dintr’o societate, un articul dintr’o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.

EXCLUS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)

EXCLUS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)