fașie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 36 / P: fa-și-e / V: fășie / Pl: fășii / E: fașă + -ie] (Reg) 1 Fașă (2). 2-3 Fâșie (1, 5).

❍FAȘIE 👉FAȘĂ.

fășie¹ sf vz fașie

FAȘĂ, FAȘE (pl. făși), ❍FAȘIE (pl. fășii) sf. 1 Fășie, legătură îngustă și lungă de pînză cu care se înfașă copilul peste scutece (🖼 2050): cînd botezi copii, să le dai fașă lungă GOR. ¶ 2 Fig. Pruncie: din ~, din vîrsta cea mai fragedă, din pruncie: încă pe cînd era în fășii, Marta avea obiceiul de punea toată lumea ’n mișcare SLV.; în fașă, la început, pînă nu se desvoltă, pînă nu ia proporții: datoria noastră de patrioți este să înnăbușim complotul în fașă ALECS. ¶ 3 Fășie lungă și îngustă de pînză foarte subțire cu care se bandajează o rană (🖼 2049) ¶ 4 FĂȘIE 2: țăranul nostru ... cată ... să facă din o fașă moșie în lege LUNG. [lat. fascia].