februarie sm [At: DEX / P: ~bru-a~ / V: (înv) ~ar / E: lat februarius] A doua lună a anului Si: (pop) faur¹, făurar¹.

februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur¹, făurar¹. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii.

FEBRUARIE s. n. A doua lună a anului; (popular) faur, făurar¹. – Pronunțat: -bru-a-. - Variantă: februar s. n.

FEBRUARIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius].

FEBRUARIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius)

FEBRUARIE m. A doua lună a anului; faur. /<lat. februarius

Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă].

februar sm vz februarie

*FEBRUAR(I)E sm. 📆 A doua lună a anului, Fevruarie [lat.].

FEVRUARIE sm. = FEBRUARIE [medio-bg.].

FEBRUAR s. n. v. februarie.

FEBRUAR s.m. v. februarie.

FEVRUARIE s.m. v. februarie.

Fevruarie m. V. Februarie.

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).

!februarie (desp. fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. art. lui februarie; abr. febr.; simb. II/.02./-02-

februarie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februarie; abr. febr.; II /.02./-02-

februarie s. m. (sil. -bru-a-ri-e), g.-d. art. lui februarie; abr. febr., simb. II (și:. 2./-2-)

februarie

Februarie.

fevruarie s. m. – A doua lună a anului. – Mr. flivar. Sl. fevruarie (sec. XVI). Forma mr., de la var. ngr. φλεβάρις. În rom. se folosește astăzi de preferință forma februarie, din lat. (sec. XIX). Cf. Vasmer, Gr., 59.

FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar.

FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar.