opțiuni
  • info

17 definiții pentru ferici

din care

Explicative DEX

FERICI, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

ferici [At: CORESI, PS. 108 / Pzi: ~icesc / E: ferice] 1-2 vtr A face sau a deveni fericit Si: (înv) a noroci. 3 vt A considera pe cineva fericit Si: (înv) a ferica1 (1). 4 vr (Fam) A se socoti mulțumit (pentru cele făcute) Si: a se felicita. 5 vt (Rar) A felicita. 6 vt (înv) A slăvi.

FERICI (-icesc) I. vb. tr. 1 A da fericirea, a face fericit 2 A socoti fericit: te fericeam în gîndul meu că ai găsit o soție atît de frumoasă ALECS.. II. vb. refl. A se socoti fericit: Și mereu se fericea De popa ce-au căpătat RET. [ferice].

FERICI, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

FERICI, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit.

A FERICI ~esc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice

fericì v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit.

FERICIT I. adj. 1 p. FERICI 2 Care se află în fericire, într’o stare de deplină mulțumire sufletească contr. NEFERICIT 3 Norocos: întîmplare ~ă. II. sm. Om fericit.

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.

Ortografice DOOM

ferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericesc, 3 sg. fericește, imperf. 1 fericeam; conj. prez. 1 sg. să fericesc, 3 să fericească

ferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericesc, imperf. 3 sg. fericea; conj. prez. 3 să fericească

ferici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericesc, imperf. 3 sg. fericea; conj. prez. 3 sg. și pl. fericească

Sinonime

FERICI vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.

FERICI vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)

FERICI vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)

ferici vb. v. BINECUVÎNTA. FELICITA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI.

Antonime

A ferici ≠ a neferici

Intrare: ferici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferici
  • fericire
  • fericit
  • fericitu‑
  • fericind
  • fericindu‑
 singular plural
  • fericește
  • fericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fericesc
 (să)
  • fericesc
  • fericeam
  • fericii
  • fericisem
a II-a (tu)
  • fericești
 (să)
  • fericești
  • fericeai
  • fericiși
  • fericiseși
a III-a (el, ea)
  • fericește
 (să)
  • fericească
  • fericea
  • ferici
  • fericise
plural I (noi)
  • fericim
 (să)
  • fericim
  • fericeam
  • fericirăm
  • fericiserăm
  • fericisem
a II-a (voi)
  • fericiți
 (să)
  • fericiți
  • fericeați
  • fericirăți
  • fericiserăți
  • fericiseți
a III-a (ei, ele)
  • fericesc
 (să)
  • fericească
  • fericeau
  • fericiră
  • fericiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ferici, fericescverb

  • 1. tranzitiv A considera pe cineva fericit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. DLRLC
    • format_quote Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. DLRLC
    • format_quote Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni fericit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noroci antonime: neferici
etimologie:
  • ferice DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ferici” (5 clipuri)