FRIGE-LINTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.

frige-linte m. Mold. mare sgârcit (AL.).

FRIGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

FRIGE-LINTE sm. familiar 1 Sgîrcit, avar: trebue să fie cineva un ~, pentru ca să facă gură pentru un strugur ALECS. ¶ 2 Om păcătos, netrebnic: Ai noroc, măi ~, C’a fost Cozma om cuminte GN. [frige + linte].

frige-cîne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.

!frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui frige-linte; pl. frige-linte

!frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui frige-linte; pl. frige-linte

frige-linte s. m. invar.

frige-linte invar.

FRIGE-LINTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

frige-linte s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.