FRIGURICĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

frigurică sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~rele / E: frig + -ică] (Bot) 1 Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2 Fierea-pământului (Erythraea centaurium).

FRIGURICĂ sf. 🌿 Mică plantă ierboasă, cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale, cu flori trandafirii, ce crește prin fînețe și poieni umede; numită și „fierea-pămîntului”, „țintaură”, etc. (Erithraea pulchella) (🖼 2212) [friguri].

FRIGURICĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Frig + suf. -ică.

frigurícă f., pl. ele (d. frigurĭ, o boală). Fierea pămîntuluĭ. V. fĭere.

ȚINTAURĂ (pl. -re) sf. 🌿 = FIEREA-PĂMÎNTULUI; FRIGURICĂ: ei mă credeau bolnav și-mi dedeau foaie de leandru și ~ (DLVR.) [cuvînt cărturăresc din lat. centaurea].

frigurică s. f., g.-d. art. frigurelei; pl. frigurele

frigurică s. f., g.-d. art. frigurelei; pl. frigurele, art. frigurelele

frigurică s. f., pl. frigurele

FRIGURICĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

frigurică s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.