O definiție pentru fruntarii
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+fruntarii (frontiere) (înv.) s. f. pl., art. fruntariile (desp. -ri-i-)
Intrare: fruntarii
fruntarii substantiv feminin plural
| substantiv feminin (F170) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||