10 definiții pentru fâțâială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÂȚÂIALĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
fâțâială sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 96 / P: ~țâ-ia~ / V: ~țăi~ / Pl: ~eli / E: fâțâi + -eală] Mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÂȚÂIALĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fâțăială sf vz fâțâială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÎȚÎIALĂ, fîțîieli, s. f. Faptul de a (se) fîțîi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fâțâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâielii; pl. fâțâieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fâțâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâielii; pl. fâțâieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fâțâială s. f., g.-d. art. fâțâielii; pl. fâțâieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FÂȚÂIALĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fîțîială s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fâțâială, fâțâielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul. DEX '09 DLRLCsinonime: fâțâit
etimologie:
- Fâțâi + -eală. DEX '98 DEX '09