6 definiții pentru gâgă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gâgă sf [At: COSTINESCU / V: (reg) gagă, gaică / Pl: ? / E: ns cf bg гаго] (Reg) 1 (Șîf gaică) Mamă (1). 2 (Șîf gagă) Soră mai mare. 3 (Șîf gagă, gaică) Țâță. 4 (Îe) A da ~ A da țâță. corectat(ă)
gagă sf vz gâgă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gaică1 sf vz gâgă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gaică s. f., g.-d. art. găicii; pl. găici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gagă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: gâgă
| substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gaică substantiv feminin
- silabație: gai-
| substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||