gorneac sm [At: GRECESCU, FL. 697 / Pl: ? / E: bg горнjяк, srb gornjak] (Reg) Vânt rece care bate în zona de deal Cf muntean.

gorneac s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”.