7 definiții pentru hahniu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAHNIU s.n. v. hahnium.
HAHNIU s. n. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot. (< fr., engl. hahnium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hahnium smi [At: MDENC / P: ~ni-um / E: fr, it, eg hahnium] (Chm) Element artificial posturanic, obținut dintr-un izotop al californiului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAHNIUM s.n. (Chim.) Element artificial transuranic, obținut dintr-un izotop al californiului. [Pron. -ni-um, var. hahniu. / < fr., it., engl. hahnium, cf. O. Hahn – fizician german].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hahniu [pron. haniu] s. n., art. hahniul; simb. Hn
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hahniu s. n. [ah pron. germ. a]; simb. Hn
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HÁHNIU (< n. pr. Hahn) s. n. Element chimic (nr. at. 105) transuranic, cu durata de viață de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov și descoperit (1970) pe cale artificială de un colectiv de cercetători de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusă (1997) este Dubnium (simbol chimic Db).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: haniu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hahniusubstantiv neutru
- 1. Element artificial transuranic, obținut dintr-un izotop al californiului. DN
- comentariu Hn DOOM 3
etimologie:
- hahnium DN