halebardă sf [At: DA ms / V: al~, hel~ / Pl: ~de / E: fr hallebarde] Armă medievală în formă de lance, cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig.

HALEBARDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de suliță cu mîner lung de lemn și cu un vîrf de fier prevăzut într-o parte cu un tăiș în formă de bardă, iar în cealaltă cu unul în formă de cîrlig. – Pl. și: halebărzi (VORNIC, O. 24). – Variantă: alebardă s. f.

HALEBARDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vîrful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cîrlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].

HALEBARDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde)

HALEBARDĂ ~e f. Armă (în evul mediu) în formă de lance cu vârful ascuțit prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe cealaltă cu un cârlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde

*halebárdă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).

alebardă sf vz halebardă

helebardă sf vz halebardă

*ALEBARDĂ (pl. -arde) sf. ⚔️ Armă medievală compusă dintr’o coadă lungă pînă la doi metri în vîrful căreia era fixat un fier mai adesea în formă de topor (🖼 66) [fr. hallebarde].

ALEBARDĂ s.f. v. halebardă.

alebardă f. suliță al cării fier e încrucișat cu altul în formă de semicerc.

halebardă s. f., g.-d. art. halebardei; pl. halebarde

halebardă s. f., g.-d. art. halebardei; pl. halebarde

halebardă s. f., g.-d. art. halebardei; pl. halebarde

alebardă, -de.