harhaláĭe, V. hărmălaĭe.

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.

harhalaie (= hărhălaie) s. f. (pl. – )