opțiuni
  • info

19 definiții pentru hurduca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.

HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formație onomatopeică.

hurduca [At: ECONOMIA 70/26 / V: ur~ / Pzi: ~duc / E: fo] 1-2 vtr A (se) clătina. 3-4 vtr A (se) zgâlțâi. 5-6 vtr A (se) zdruncina. 7 vi (Reg) A face zgomot mare Cf a hurui.

HURDUCA, hurduc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăi (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urduca (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I.

A HURDUCA hurduc tranz. A face să se hurduce; a zdruncina. /Onomat.

A SE HURDUCA mă hurduc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.

hurducà v. 1. Mold. a sdruncina: astfel hurducă și gloaba asta AL. [Onomatopee: cf. sinonimele dialectale hurdui (= hurui) și burduca (= hurduca)].

URDUCA vb. I v. hurduca.

URDUCA vb. I v. hurduca.

urduca v vz hurduca

HURDUCĂI vb. IV v. hurduca.

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar.

hurdúc, V. hîltîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hurduca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. hurduc, 2 sg. hurduci, 3 hurducă; conj. prez. 1 sg. să hurduc, 3 să hurduce

hurduca (a ~) vb., ind. prez. 3 hurducă

hurduca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. hurducă

hurduc, -care inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HURDUCA vb. v. zgâlțâi.

HURDUCA vb. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina: „... și-a scăpat fusul pe jos și fusul s-a hurducat drept la picioarele unuia dintre feciorii cei străini” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 144). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA).

hurduca, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. – Formă onomatopeică.

Intrare: hurduca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurduca
  • hurducare
  • hurducat
  • hurducatu‑
  • hurducând
  • hurducându‑
 singular plural
  • hurducă
  • hurducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurduc
 (să)
  • hurduc
  • hurducam
  • hurducai
  • hurducasem
a II-a (tu)
  • hurduci
 (să)
  • hurduci
  • hurducai
  • hurducași
  • hurducaseși
a III-a (el, ea)
  • hurducă
 (să)
  • hurduce
  • hurduca
  • hurducă
  • hurducase
plural I (noi)
  • hurducăm
 (să)
  • hurducăm
  • hurducam
  • hurducarăm
  • hurducaserăm
  • hurducasem
a II-a (voi)
  • hurducați
 (să)
  • hurducați
  • hurducați
  • hurducarăți
  • hurducaserăți
  • hurducaseți
a III-a (ei, ele)
  • hurducă
 (să)
  • hurduce
  • hurducau
  • hurducară
  • hurducaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urduca
  • urducare
  • urducat
  • urducatu‑
  • urducând
  • urducându‑
 singular plural
  • urducă
  • urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urduc
 (să)
  • urduc
  • urducam
  • urducai
  • urducasem
a II-a (tu)
  • urduci
 (să)
  • urduci
  • urducai
  • urducași
  • urducaseși
a III-a (el, ea)
  • urducă
 (să)
  • urduce
  • urduca
  • urducă
  • urducase
plural I (noi)
  • urducăm
 (să)
  • urducăm
  • urducam
  • urducarăm
  • urducaserăm
  • urducasem
a II-a (voi)
  • urducați
 (să)
  • urducați
  • urducați
  • urducarăți
  • urducaserăți
  • urducaseți
a III-a (ei, ele)
  • urducă
 (să)
  • urduce
  • urducau
  • urducară
  • urducaseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hurducăi
  • hurducăire
  • hurducăit
  • hurducăitu‑
  • hurducăind
  • hurducăindu‑
 singular plural
  • hurducăie
  • hurducăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hurducăi
 (să)
  • hurducăi
  • hurducăiam
  • hurducăii
  • hurducăisem
a II-a (tu)
  • hurducăi
 (să)
  • hurducăi
  • hurducăiai
  • hurducăiși
  • hurducăiseși
a III-a (el, ea)
  • hurducăie
 (să)
  • hurducăie
  • hurducăia
  • hurducăi
  • hurducăise
plural I (noi)
  • hurducăim
 (să)
  • hurducăim
  • hurducăiam
  • hurducăirăm
  • hurducăiserăm
  • hurducăisem
a II-a (voi)
  • hurducăiți
 (să)
  • hurducăiți
  • hurducăiați
  • hurducăirăți
  • hurducăiserăți
  • hurducăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hurducăie
 (să)
  • hurducăie
  • hurducăiau
  • hurducăiră
  • hurducăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hurduca, hurducverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: clătina scutura zdruncina zgudui zgâlțâi
    • format_quote M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. DLRLC
    • format_quote Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. DLRLC
    • format_quote Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. DLRLC
    • format_quote Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. DLRLC
    • format_quote Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. DLRLC
  • 2. intranzitiv regional A face zgomot mare. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: hurui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.