10 definiții pentru intalie
Explicative DEX
INTALIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.
INTALIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din fr. intaille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intalie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr intaille] Piatră dură, gravată, folosită mai ales la inele ca sigiliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTALIE s.f. Piatră dură gravată în adîncime, folosită ca sigiliu. ♦ (Poligr.) Gravură în adîncime. [Scris și intaglio. / cf. fr. intaille, it. intaglio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTALIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr. intaille, it. intaglio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTALIE f. Piatră dură, imprimată, folosită, îndeosebi, ca sigiliu. /<fr. intaille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTAGLIO s.n. v. intalie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
intalie (desp. -li-e) s. f., art. intalia (desp. -li-a), g.-d. intalii, art. intaliei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intalie (-li-e) s. f., art. intalia (-li-a), g.-d. intalii, art. intaliei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intalie s. f. (sil. -li-e), art. intalia (sil.-li-a), g.-d. intalii, art. intaliei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
INTÁLIE (< fr.) s. f. (ARTE PL.) Piatră dură, gravată în adâncime (spre deosebire de camee) și folosită mai ales ca sigiliu (inele sigilare). Practicată în Antichitate de egipteni și preluată ulterior de greci, arta i. a atins un mare grad de perfecțiune. Foarte răspândită în Renaștere, este cunoscută și astăzi.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -li-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N74) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
intalie, intaliisubstantiv feminin
- 1. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Gravură în adâncime. DN
-
etimologie:
- intaille DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.