O definiție pentru intrecământ
Regionalisme / arhaisme
intrecământ s.n. (înv.) prisos, rămășiță.
Intrare: intrecământ
intrecământ substantiv neutru
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)