jolj¹ sn [At: VICIU, GL. / V: ~lgiu / Pl: ~uri / E: mg gyolc] (Reg) 1 Giulgiu. 2 (Uneori complinit prin „de moarte”) Pânză de pe fața sau de pe ochii mortului. 3 Batistă.

jolgiu sn vz jolj¹

jolj, joljuri, s.n. (reg.) 1. pânză subțire și fină. 2. batistă. 3. pânza de pe ochii mortului; lințoliu, giulgiu.

jolj, joljuri, (giolj), s.n. – (reg.) 1. Giulgiu, pânză fină (Papahagi, 1925); lințoliu: „Știu eu ce mi-i leacu, / Giolju și colacu” (Calendar, 1980: 6). 2. Zadie pe cap, năframă. 3. Batistă (Antologie, 1980): „Că atunci... nu erau atâtea joljuri în bold” (Bilțiu, 1999: 134). – Din magh. gyolcs „giulgiu” (< germ. Kölsch).

jolj, -uri, s.n. – 1. Giulgiu, pânză fină (Papahagi 1925). 2. Zadie pe cap, năframă. 3. Batistă (Antologie 1980): „Că atunci... nu erau atâtea joljuri în bold” (Bilțiu 1999: 134). – Din magh. gyolcs „giulgiu”.